RSS

Arhive pe categorii: cugetari incomode

Citeşte-mă şi aici!

http://pandoras.realitatea.net/life/goana-inspre-2012-20515.html

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iunie 15, 2011 în cugetari incomode

 

Încotro norocul meu?

Sunt ameţită de gânduri. În rest nu am de la ce pentru că „dacă vin, nu revin”. Ştiu exact unde sunt, dar nu ştiu încotro mă îndrept. Toată lumea mă întreabă ce o să fac de acum încolo, iar cei care nu o fac mă privesc compătimitor, de parcă aş fi evadat din cartea lui Hector Malot, Singur pe lume. Cred că până la urmă grija asta e izvorâtă din dorinţa irezistibilă de a manifesta bun simţ faţă de cineva. Sau din preocuparea excesivă faţă de viaţa altora, nicidecum de a noastră. Ce ar face celălalt e întotdeauna mai interesant decât ce am face noi. Îmi măsor starea emoţională şi îmi dau seama că stau bine pentru o demisionară – momentan mă bucur de liniştea pe care mi-o dă cititul unei cărţi, variatele acorduri de pe lastfm sau ieşirile la cea mai bună ciocolată caldă din oraş cu prietenii veniţi de peste hotare, cu prietenii de aici dar cu gânduri de plecare. Ce o să fie peste o săptămână, două, voi vedea. Şi veţi vedea, voi cei care daţi semne de sensibilitate vizavi de viitorul meu…:))

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 22, 2009 în cugetari incomode

 

Etichete: , ,

Ufff!!!!

Ufff…nu înţeleg oamenii care exagerează. Care fac din nimic totul. Şi ca şi cum nu ar fi asta îndeajuns, toate hiperbolizările se răsfrâng asupra celor din jur. În plus, toate astea vin de la intelect, îngrămădiri neuronale, cu ştire şi în neştire. Înţeleg să se întâmple să exagerezi  fără ca să faci vreun rău ălora de sunt pe lângă tine, să fie o chestie  nevinovată (ca şi cum i-aş spune eu prietenei mele din Grecia că aici e muuuuuultă zăpadă, dar de fapt nu e chiar aşa, dar pentru că vreau să o tachinez, exagerez (uite că şi rimez):P.

Nu înţeleg reacţii izvorâte din răutate şi cu intenţia de a-i face pe ceilalţi să se simtă prost, să îşi epuizeze liniştea ca să rezolve ceva ce nu există, ceva ce nici măcar nu e pe cale să se producă. Ghinion pentru cei care joacă în tragicomedii de genul, care sunt  subiect de hărmălaie cauzată de excese fără procese de conştiinţă.

Oamenilor, reveniţi-vă!

 
Un comentariu

Scris de pe Decembrie 16, 2009 în cugetari incomode

 

Etichete: , ,

Rebelion sau revelion

Întrebare de sezon: „Ce faci de Revelion?”. Începe să îmi calce răbdarea şi să îmi bântuie cele mai întunecate colţuri ale minţii mele şi am impresia că e şi molipsitoare de numa. Deşi eu nu sunt genul de om care să îşi facă planuri, mai că nu îmi vine să mă gândesc şi să mă răzgândesc şi iar să mă gândesc şi tot aşa, legat de acest subiect. Şi nu numai asta, ci şi să îi întreb şi pe cei din jur dacă şi-au aerisit agenda pentru a face loc unui sejur de pomină pe undeva pe la munte. Cred că discuţiile legate de Revelion de la noi au devenit precum cele legate de vreme de la englezi. Nu te-ai văzut cu cineva de nu ştiu când ţac-pac arunci în aer întrebarea, ţi se epuizează cuvintele pe mes, hai cu Revelu’, ce mai, omniprezent eveniment!

În altă ordine de idei, nu neg că aşa mai aflu şi eu ce se poartă în materie de An Nou, mă mai amuz de cum se agită unele şi altele, unii şi alţii să-şi cumpere ceva trăznet cu care să dea gata juma’ de club sau restaurant sau mai ştiu eu ce. 

Şi totuşi…parcă m-ar interesa şi pe mine un aer de munte, un Braşov, un bulgăre de zăpadă, aşa la început de 2010…:P

 
4 comentarii

Scris de pe Decembrie 14, 2009 în cugetari incomode