RSS

Arhive pe categorii: cu si despre prieteni

Fast food, instant love?

Să-ţi spun! Merg  la Mall cu prietena din copilărie şi ajungem  sus pe la curtea cu mâncăruri, ne aşezăm la masă, lângă noi stau doi indivizi de la pază. Eu ocupată cu cartofii prăjiţi şi cu povestitul, deloc interesată de ce anume se întâmpla în jur, la stânga sau la dreapta, când ne trezim cu unul dintre băieţi în faţa noastră-responsabil de orice numai de ordine nu şi cu atitudine de „machus virilus”.

„Nu te supăra, am făcut un pariu cu al meu coleg, câţi ani ai?” o ia pe  amică. Nu apuc să-i fac semn fetei să ne distanţăm politicos, mai ales că nu mai aveam poftă de mâncat, că ea intră în vorbă cu băietul. Na, Diana, ce să faci? Merg să iau la pachet ceva pentru al meu frate în ideea că la revenire o să plecăm imediat. De unde atâta speranţă de bine? Discuţiile în toi, tupeul dat la maxim, tinerelul se aşezase la masă, începuse cu texte care aveau aroma reducerilor (doar e sezonul!:), ce parfum miroase aşa, trebuie să fie al tău, mai puţin şi se repezea asupra fetei. Până la urmă a văzut şi ea că răbdarea mea scăpase din lesă şi s-a decis să plecăm, nu înainte de a-i lăsa celui de strajă id-ul de mes ca numărul de telefon ţine deja de intimitate.

Să fie asta moda în agaţament în 2010? Sau mai profită şi ei până taxa pe fast food va fi pe bune?

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe Ianuarie 7, 2010 în cu si despre prieteni

 

Etichete: , ,

Cine e Bulina?

Bulina spune „mai bine ţi-e rău decât să-ţi pară rău”. Asta când e vorba de mâncare. Îşi aminteşte din perioada studenţiei, de pufuleţi cu iaurt, iaurt cu pufuleţi, când era de fructe era sărbătoare…:). Mai bine se duceau banii pe „baggies” şi pe tot ce era cool. Ce vremuri!

Bulina spune că acolo unde e acum e trist. E zăpadă, dar e trist. E înconjurată de oameni faţă de care nu simte niciun  impuls de comunicare, mai bine stă în vârful patului, fără semnal în atitudine.

Bulina spune că îi e dor de oamenii din Braşov cu care se simţea atât de fain, de Livadă, de trupa aia mişto care era ca o familie. Şi ce trupă!

 Bulina spune că ar vrea ceva mai mult pe plan personal şi că mult mai des decât uneori se întreabă „ce naiba fac eu aici?” Sau acolo. Sau oriunde. Sau oricând. Dar cu persoana greşită.

Bulina spune că i-ar plăcea să fie altfel, să se întâmple multe în jurul ei şi în interiorul ei. Multe frumoase. Nu doar multe şi atât. Bulina tot spune că e timpul să facă schimbări, dar că îi e groază să stea singură, că e mai bine să se plictisească cu cineva  decât singură.

Bulina tot spune, eu o tot ascult ; pentru că îmi place să analizez ce se întâmplă altora, pentru că în ce priveşte persoana mea  tot timpul ratez interpretarea, pentru că nu iau bani înfrumuseţând lucrurile – sunt psiholog în devenire care oferă consultanţă gratis, la orice oră din noapte şi din zi:P

Acum Diana spune Bulinei: „Nu mai spune!”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 30, 2009 în cu si despre prieteni

 

Tânguială

Ha-ha-ho-ho, mă amuz de numa’ . Aici, în camera mea, auzind bolboroseli de genul: „aştia nu îmi mai sunt buni…nici ăştia…şi nici ăştia, e de înţeles sunt de ceva timp, de prin facultate, se întâmplă…asta e. Ce să mă fac, nu mai am ce lua pe mine, chiar aşa, uită-te cum am ajuns…”

Nu mă mai pot abţine şi strig: „Vai, ce-a făcut din tine, criminala (replica asta am auzit-o la cursurile de teatru, într-un contex haios, să fie oare în Debit de tutun? Mi-a placut şi am adaptat-o la situaţie)! A ucis băiatul finuţ, tras printr-un inel, dacă de ceva ani încoace îţi place să mănânci  pulpe în ulei şi cartofi prăjiţi, ulei cu…de toate”

Iar el de colo, din nou: „E normal. Au trecut anii, m-am schimbat, trebuia să pun şi eu un kg, două, trei, pe mine..uite, sunt mărimea 46…oooo, chiar 44…e de înţeles…unde să-i pun sau să-i dau cuiva sau să-i ascund ca să-mi aduc aminte cum eram odată, demult, uffff! Noroc că deseară o să fiu Moş Crăciun, că altfel, ce făceam…acum îmi dau seama că toţi pantalonii nu mă mai cuprind. Ba, uite, la perechea asta pot muta nasturele, dar totuşi…ce trist!”

Revin peste un an, cu aceeaşi ocazie. Ca să văd cum au evoluat : kilogramele, umeraşele, garderoba, el (fratele meu…).

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 24, 2009 în cu si despre prieteni

 

Etichete: , ,

Atenţiune, aici e nefericire!

Din categoria cu şi despre prieteni, acesta este primul capitol. Şi e cu dedicaţie specială pentru Fuchsia (cine se simte, se resimte). Câteva gânduri de încurajare pentru că e cu examene la purtător, e pe alte meleaguri, plus că se luptă cu trăiri intense these days. De corazon espinado, pe ritmuri irlandeze. Dragă Fuchsia, eu nu încerc să debitez tot felul de texte de rutină acum, ci vreau să fac un exerciţiu de imaginaţie/empatie, să mă teleportez în zilele cu frappe bun de la Opera (sau iar încurc locurile?!?) şi să îmi intru în rolul de specialist în încurajări pentru alţii, mai puţin pentru mine. Aşadar şi prin urmare sfaturile mele sunt:
– încearcă să vezi partea însorită a dilemelor
– nu te epuiza prea tare alergând între „poate azi” şi „poate mâine” – da,da…je pense donc je suis, tu penses donc tu es…ştim şi continuarea, dar…
– nu trata precum cantităţi neglijabile ceea ce ar putea fi frumos – hoinăreşte, vizitează, respiră l’air frais la ţară, ieşi de unde eşti şi lasă zîmbetele să-ţi fluture pe faţă, relaxează-te cât mai gălăgios cu putinţă, dar nu pe acorduri roşu aprinse şi cu ochii pe tavan:P
– citeşte…sper că ai luat cu tine ce era valoros şi îmi pregătesc şi lista pentru când vii în vizită ca să nu duci lipsă de hrană intelectuală şi sufletească
– spală…haine, vase, haine, vase, vase, de la tine, de la colega bună de palier, poate îţi scapă printre ele şi gândurile cu pete (ufff, de s-ar inventa un şampon de spălat gândurile urâte)
– scrie bileţele, mâzgăleşte cursurile, ia raţia zilnică de viciu (cafea, ciocolată, energizant, etc…) – bine, poţi să bei şi o gură din vinul ăla ascuns în dulap:)
– restul îţi zic pe mail căci reţeta e mai complexă şi dacă continuu, risc să fac o afacere din asta, să devin industriaş de poveţe pe bandă

p.s.sper să te ajute

 
3 comentarii

Scris de pe Decembrie 8, 2009 în cu si despre prieteni

 

Etichete: , , ,