RSS

Arhivele lunare: Martie 2013

Apelul lui Pessoa la divinitate

„Doamne, care eşti cerul şi pământul, care eşti viaţa şi moartea! Soarele eşti tu şi vântul eşti tu! Tu eşti trupurile noastre şi sufletele noastre şi iubirea noastră eşti tot tu. Unde nu este nimic tu locuieşti şi unde este totul – (sau templul tău) – iată trupul tău.

Dă-mi sufletul ca să te slujesc şi sufletul ca să te iubesc. Dă-mi văz ca să te văd întotdeauna în cer şi în pământ, auz ca să te aud în vânt şi în mare, şi mâini ca să lucrez în numele tău.

Fă-mă curat ca apa şi înalt ca cerul. Să nu existe noroi pe drumurile din gândul meu, nici frunze moarte pe lacurile din spusele mele. Fă ca să ştiu să-i iubesc pe ceilalţi ca pe nişte fraţi şi să te slujesc ca pe un tată.

Fie viaţa mea demnă de prezenţa ta. Fie trupul meu demn de pământ, culcuşul tău. Sufletul meu să poată apărea în faţa ta ca un fiu care se întoarce la vatră.

Fă-mă ca Soarele de mare, ca să te pot adora în mine, fă-mă curat ca luna, ca să-ţi pot spune rugăciuni în mine; şi fă-mă limpede ca ziua ca să te pot vedea mereu în mine şi să mă rog şi să te ador.

Doamne, ocroteşte-mă şi sprijină-mă. Dă-mi să mă simt al tău. Doamne, scapă-mă de mine.”

(Fernando Pessoa – Ultimatum şi alte manifeste)

Anunțuri