RSS

Arhivele lunare: Noiembrie 2010

Din certitudini ies întrebări

„Sunt irascibil, plictisitor, intolerant şi timid ca un copil. Sunt un bădăran. Ceea ce ştiu, am învăţat, singur, rău, câte puţin, fără nicio ordine; şi e foarte puţin. Sunt nestăpânit, nehotărât, nestatornic, stupid de vanitos şi de expansiv, ca toţi oamenii slabi. Nu sunt curajos. Sunt cinstit, în sensul că iubesc binele, sunt nemulţumit de mine când mă îndepărtez de bine şi bucuros când mă reîntorc. Şi totuşi, există un lucru pe care-l iubesc mai mult decât binele: gloria. Sunt atât de ambiţios,încât dacă ar trebui să aleg între glorie şi virtute, mă tem ca aş alege-o pe prima. Hotărât, sunt lipsit de modestie. Acesta este motivul pentru care apar timid văzut din afară, dar în sine mea sunt orgolios.”

L. N. Tolstoi

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Noiembrie 26, 2010 în ce zic altii

 

Etichete: , , , , ,

Cântăm Udrea şi ploconul

nerecomandat împătimiţilor puterii

 

Unu-doi, unu-doi, au mers toţi în pas vioi la alegerea preşedintelui PDL Bucureşti. O adevărată gimnastică a minţii s-a întâmplat în timpul discursurilor, când vajnici reprezentanţi ai portocaliului se duelau în laude la adresa multicalificatei Nuţi. Un adevărat robot al politicii româneşti, înzestrat cu ambiţie şi spirit de ascensiune, de la hârleţ, tricotat, spălat şi alte activităţi casnice, fix la Minister, iar acum, direct în fruntea celor care dezvoltă cultul personalităţii mai mult decât orice altceva.

Am asistat la un spectacol pe cinste şi gratuit, iar asupra mării de probleme în care se scaldă a noastră ţară, în plină iarnă a răsărit soarele. O fi cu dinţi? Parcă eram pe vremea mult iubitului conducător, mă uitam la toţi cei cu poftă de poezie care defilau pe sticla televizorului şi îşi zbierau aprecierile la adresa proaspetei alese. Mă întreb cum ei, atât de mari, au încăput pe un ecran atât de mic, cum de atâtea laude la concurenţă cu cele pentru un produs proaspăt lansat, au putut ieşi din sufletul crizei. O fi de la motorul tinerei generaţii. Oare câţi cai putere o avea? Sau de la farmecul monumental? Despre acesta nu pot să sper decât că nu are nicio legătură cu multele monumente din ţară. Ar fi trist, în condiţiile în care o bună parte dintre ele imploră atenţia restaurării. Dar ce, contează? Bate vântu, frunza-n dungă şi brand-ul nu ni-l alungă. De ţară, de partid, de Kill Bill al politicii româneşti, în care Uma Thurman mioritică e montată şi demontată de un Quentin Tarantino al plaiurilor noastre. Şi asta doar la ore exacte.  Vi-o spune o persoană care nu face politică dacă nu iese pamflet.

 
Un comentariu

Scris de pe Noiembrie 23, 2010 în via 24 FUN

 

Etichete: , , , ,