RSS

Arhivele lunare: Mai 2010

Beţia nimicului

E ieşit din comun de  aiurea cînd plouă. Ai parte de o stare de nimic. De a face nimic. Nimic încolo, nimic încoace pînă ţi se epuizează ziua. În plictis, în ascultat muzică, în a urmări cai verzi pe pereţi, în rătăcire în faţa monitorului sau în conversaţii cu tine însuţi/însăţi, la o cafea prelungită,  despre rostul tău în lumea asta redusă la absurd. De la atîta criză ne răzvrătim prin cultură, savurăm arta precum buretele apa, poate ni se mai duc grijile pentru zilele de mîine, trăim clipa acum, mai mult decît oricînd. Îţi vine să te împachetezi, să iei cu tine toate literatura necitită şi să dispari ca să te reconstruieşti. Îţi vine să investeşti salariul în orice îţi gîdilă auzul, îţi bucură privirea şi te face să zîmbeşti. Trebuie să recunosc  că sînt mulţi cei care merg pe principiul „mă culturalizez ca să evadez”.  Din camera cu pereţi care strîng, din situaţii care mai de care mai sufocante. De parcă bucăţile lipsă din puzzle-ul viaţă le  găsim  printre paginile cărţilor, de parcă sîntem în alt film şi pe oamenii care se revoltă pe străzi  din motive lesne de înţeles de către iubiţii conducători îi auzim ca prin vată, de parcă soluţia e acolo undeva unde nici cu gîndul nu gîndeşti, doar în poveşti. Trist am mai ajuns – să ne gîndim la cultură doar cînd e criză, aşa cum unii se gîndesc la Dumnezeu doar cînd ajung în pragul disperării. Sau merge şi aşa?

 
2 comentarii

Scris de pe Mai 21, 2010 în via 24 FUN

 

De nimic

Stări şi contrastări

Răbdare, spun mulţi. Dar de unde să găsesc atîta în dezordinea asta interioară? Şi parcă de la o zi la alta lucrurile se complică pînă la exasperarea limitelor. Cu 25%, cu 15% ca să fim în trend. Zilele trecute mi-am făcut rezervare la categoria gîndire limpede. Voiam să îmi refac proviziile de optimism, dar nu am reuşit decît să mă lovesc de idei de greve, nemulţumiri, planuri de atac, oameni care se iau la trîntă cu hazardul şi se gîndesc unde duce marşul  lucrurilor neplăcute. Sîntem într-o situaţie de un superb ridicol. Nu ştim pe cine să credem, pe cine să acuzăm. În vremuri vechi, grecii dădeau vina pe destin cînd venea vorba de lucruri penibile, dar cum preşedintele, prin reducerea salariilor şi pensiilor, vrea să prevină grecificarea României, nu poate fi vorba de invocarea voinţelor supranaturale. Şi în toată situaţia asta, în aerul prăfuit de grijile pentru zilele care vor urma, eu mă regăsesc plină de nostalgia de a mă trezi la ora cinci dimineaţa în aburii cafelei, de a citi presa şi de mă pregăti pentru o nouă zi. De lucru. Dar de unde, dacă nu e deloc sezonul?  Cît neastîmpăr poate zace în imaginaţia mea în momente de restrişte! Însă cum altfel? Ce reacţii mă pot caracteriza în situaţii complicate pînă la nu se mai poate? Am şi noroc cu oamenii buni care îmi sînt aproape,  se grăbesc să mă  prindă cînd simt că alunec şi care îmi dau sentimentul utilităţii chiar dacă acum nu trăiesc cu debit mare.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Mai 13, 2010 în via 24 FUN

 

(Con)Curs festiv

Să vedeţi. Mă invită prietena mea  la cursul festiv. Din dorul momentelor prin care nu am apucat să trec, mă duc. Să văd cum mai stau foştii profi cu discursul şi cu atitudinea faţă de ei care vor fi. Colegi de breaslă. Moment de linişte. Intră îndrumătorii, porneşte Gaudeamus. Se ridică viitorii jurişti posibil avocaţi sau alte cele şi nimic. Nimic din ce mă aşteptam.  Mă gîndeam – să vezi acum triluri pe ăştia de la Drept – cum le au cu adagiile în latină o să cînte de o să se cutremure Aula Magna. Ce vorbesc! În afară de vocea de pe fundal se mai auzeau nişte versuri înăbuşite, timide, trist context avînd în vedere că anul trecut, cei de la Poli m-au dat gata.  Urmează speech-urile. Primul pe listă, un domn cu funcţie, nu spui cine, ideea e că nu am putut decît să zîmbesc la cele auzite. Utopii. De la afirmaţia „cei care au promovat anii de facultate cu nota 8 vor găsi sigur un job , iar cei care s-au tîrît printre materii  se vor descurca” pînă la promisiunea „ dacă veţi găsi un cabinet unde să fiţi stagiari, nu veţi fi doar simpli practicanţi ci veţi merge în Instanţă”  mi s-a tăiat cheful de a mai auzi restul despre onestitate. Să fim serioşi, există studenţi care au ajuns să termine cu 8 ,intuim cum şi cazuri în care notele nu reflectă deloc cunoştinţele. În ceea ce priveşte practica în Instanţă, cred că măcar atît se cuvine la marile sume care se vehiculează  pentru intrarea în Barou. Ar mai fi destule de povestit, însă închei prin a spune că o parte din vorbele de duh ale unei alte persoane cu grad, despre iubire şi adevăr, m-au luminat. Măcar atît, după ce am bîjbîit înainte prin întuneric.

 
Un comentariu

Scris de pe Mai 7, 2010 în via 24 FUN