RSS

Arhivele lunare: Martie 2010

Hai!-Hui

Cai verzi pe pereţi

How far is too far? De când Dragostea durează trei ani, mă tot gândesc la posibile răspunsuri pentru întrebarea asta, în funcţie de context, personaje, realităţile care vin, îngrijorează şi apoi te lasă fără chef de nimic. Cât de departe este prea departe în lumea creativităţii? Câte nesimţiri s-ar putea aduna într-un moment ca să rămâi fără replică, să te stoarcă de dorinţa de a lucra într-un mediu care dezvoltă şi provoacă imaginaţie? Tot mai des se practică în agenţii  joaca  de-a interviul. Credeam că oamenii au mai evoluat de acum 4-5 ani, dar se pare că procesul de recrutare nu suferă reinventare. Cum se face? Se pune un anunţ precum că se angajează creativi, unii optează pentru ceva informal, care să dea frâu liber aplicaţiei, iar alţii cer portofoliu, ceea ce contează cu adevărat e intenţia finală care la toţi e aceeaşi – o idee de aici, una de dincolo până se descoperă ceva care sună câştigător, dar nu e condiment, supă, sos, etc. Şi tu, cel dornic să îţi testezi inventivitatea, te bagi. Speri să te şi cheme la o probă, speranţa ta devine realitate, te bucuri de experienţa alături de un NUME, nu eşti neapărat mulţumit de produsul imaginaţiei tale, dar nu te opreşti să visezi că poate e şansa ta. Vine ziua rezultatelor, mailul cu pricina şi vezi că alesul nu eşti tu, te obişnuieşti cu gîndul că sunt alţii mai buni decît tine, dar ce să citeşti şi să nu crezi…angajatul în urma interviului s-a dovedit a fi angajat  şi înainte de interviu. Morala? Adevăru-i că se fură!:)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Martie 31, 2010 în via 24 FUN

 

Din minte

Logic sau nu

Doamne Doamne comtemplă de acolo de Sus, lumea. La fiecare început de lună face prezenţa. Vrea să vadă cine, cum se descurcă. Cine se împiedică sau cine preferă să-şi mai ocolească drumul pentru că i se pare că ar ajunge prea devreme la locul şi desfăşurarea acţiunii. Ia harta fiecăruia şi urmăreşte traseul pe care noi ar trebui să-l avem.  Râde  când vede că ne consumăm aiurea, din nimicuri, dintr-un cuvânt pe care îl interpretăm în zeci de mii de feluri, dintr-o reacţie pe care o vedem în multe culori, numai în culoarea în care trebuie,nu. Se întristează când nu băgăm în seamă unele lucruri – semne în limbajul nostru, al pământenilor- sau când ne îndoim din ce în ce mai des, fără motiv. Chiar dacă îl mai supărăm din când în când, nu ne uită. Şi cum studiază El atent ruta spirituală a unuia, a altuia, spune: „Ţie, căruia eşti nesigur de capacităţile tale de a iubi, am să-ţi aduc aproape pe cineva care să te trezească şi să-ţi arate cum se plămădeşte fericirea; ţie, care te temi să încerci mai mult pentru că te simţi neputincios, am să-ţi stabilesc o întâlnire  cu cel care dispune de atâta încredere şi energie încât să transmită şi altora; ţie, celui preocupat de măreţii materiale, peste măsură, am să-ţi aşez alături pe cel care ştie se zâmbească la lucruri simple…” Şi tot aşa, până se găseşte pentru fiecare  ceva, cineva, soluţia, persoana, binele, speranţa.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Martie 18, 2010 în via 24 FUN

 

Etichete: , ,

Exist cu patos

Pentru rapsozii Supraeului

Ceva se întîmplă cu lumea asta. Poate e de la primăvară, poate e de la încălzirea globală, dar uneori am impresia că circuitul vieţii în natură o ia razna. Nimic nu mai e aşa cum se cade să fie, nimicul care nu e întîmplător se arată în diverse ipostaze, din ce în ce mai des, îţi aduce o groază de semne ale exclamării, întrebării în minte, suflet, existenţă, de îţi pierzi simţul reacţiilor normale şi mai ajungi să ai şi dubii legate de cine eşti şi ce eşti pe cale să devii.

Vorbesc la telefon cu x, y,z şi aud poveşti care mai de care,de un colorit pitoresc, desprinse din lumea celor care cuvântă prea mult, cu un soi de superioritate în comportament şi de greutate în bagajul seducţiei şi nu pot să nu mă mir de unde explozia în siguranţa de sine când nu e cazul. Adică oameni care chiar ar trebui să poarte o atitudine de genul merit tot ce e mai bun, nu o fac. Iar ceilalţi, mulţi şi mărunţi, nu ştiu ce conduită să mai adopte pentru a fi în centrul atenţiei şi a se promova mai ceva ca detergentul cu formulă îmbunătăţită . Ceea ce e trist e ca tocmai „aceşti ceilalţi” reuşesc. Şi nu o dată, de două ori, ci din ce în ce mai mult în ultimul timp. Viaţa ca teatru, ce să-i faci? Cu unii care repetă des şi îşi intră în rol cu succes şi cu alţii care sunt naturali, nu se cosmetizează şi prin urmare pot să şi piardă sau să ajungă mai greu la destinaţie.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Martie 13, 2010 în via 24 FUN

 

Etichete: , , ,

Intrebări

De la Nichita Stănescu la Cătă şi Ralu, de la Cătă şi Ralu la mine…

„Numai tu şi cu mine

Înmulţiţi şi împărţiţi

Adunaţi şi scăzuţi

Rămânem aceiaşi”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Martie 8, 2010 în ce zic altii