RSS

Arhivele lunare: Decembrie 2009

Cine e Bulina?

Bulina spune „mai bine ţi-e rău decât să-ţi pară rău”. Asta când e vorba de mâncare. Îşi aminteşte din perioada studenţiei, de pufuleţi cu iaurt, iaurt cu pufuleţi, când era de fructe era sărbătoare…:). Mai bine se duceau banii pe „baggies” şi pe tot ce era cool. Ce vremuri!

Bulina spune că acolo unde e acum e trist. E zăpadă, dar e trist. E înconjurată de oameni faţă de care nu simte niciun  impuls de comunicare, mai bine stă în vârful patului, fără semnal în atitudine.

Bulina spune că îi e dor de oamenii din Braşov cu care se simţea atât de fain, de Livadă, de trupa aia mişto care era ca o familie. Şi ce trupă!

 Bulina spune că ar vrea ceva mai mult pe plan personal şi că mult mai des decât uneori se întreabă „ce naiba fac eu aici?” Sau acolo. Sau oriunde. Sau oricând. Dar cu persoana greşită.

Bulina spune că i-ar plăcea să fie altfel, să se întâmple multe în jurul ei şi în interiorul ei. Multe frumoase. Nu doar multe şi atât. Bulina tot spune că e timpul să facă schimbări, dar că îi e groază să stea singură, că e mai bine să se plictisească cu cineva  decât singură.

Bulina tot spune, eu o tot ascult ; pentru că îmi place să analizez ce se întâmplă altora, pentru că în ce priveşte persoana mea  tot timpul ratez interpretarea, pentru că nu iau bani înfrumuseţând lucrurile – sunt psiholog în devenire care oferă consultanţă gratis, la orice oră din noapte şi din zi:P

Acum Diana spune Bulinei: „Nu mai spune!”

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 30, 2009 în cu si despre prieteni

 

passing storm

 
 

Pauză

După cinci zile departe de internet, dar aproape de Timişoara, încerc să îmi revin, să intru în ritm, dar cred că o să mai dureze cel puţin juma’ de zi până o să-mi găsesc cuvintele, replicile, analizele…rămâneţi aproape…:))

Până atunci: „Unii oameni din păreri învaţă” :p

 
2 comentarii

Scris de pe Decembrie 29, 2009 în Zbang effect

 

Urare

Crăciun Fericit! Pentru tine, care ai nimerit întâmplător pe această pagină. Pentru tine, care voiai să mă citeşti, dar nu găseşti nimic nou. Pentru tine, care mă comentezi. Pentru tine, care dai mai departe acest link. Pentru toţi!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 24, 2009 în Zbang effect

 

Etichete: ,

Tânguială

Ha-ha-ho-ho, mă amuz de numa’ . Aici, în camera mea, auzind bolboroseli de genul: „aştia nu îmi mai sunt buni…nici ăştia…şi nici ăştia, e de înţeles sunt de ceva timp, de prin facultate, se întâmplă…asta e. Ce să mă fac, nu mai am ce lua pe mine, chiar aşa, uită-te cum am ajuns…”

Nu mă mai pot abţine şi strig: „Vai, ce-a făcut din tine, criminala (replica asta am auzit-o la cursurile de teatru, într-un contex haios, să fie oare în Debit de tutun? Mi-a placut şi am adaptat-o la situaţie)! A ucis băiatul finuţ, tras printr-un inel, dacă de ceva ani încoace îţi place să mănânci  pulpe în ulei şi cartofi prăjiţi, ulei cu…de toate”

Iar el de colo, din nou: „E normal. Au trecut anii, m-am schimbat, trebuia să pun şi eu un kg, două, trei, pe mine..uite, sunt mărimea 46…oooo, chiar 44…e de înţeles…unde să-i pun sau să-i dau cuiva sau să-i ascund ca să-mi aduc aminte cum eram odată, demult, uffff! Noroc că deseară o să fiu Moş Crăciun, că altfel, ce făceam…acum îmi dau seama că toţi pantalonii nu mă mai cuprind. Ba, uite, la perechea asta pot muta nasturele, dar totuşi…ce trist!”

Revin peste un an, cu aceeaşi ocazie. Ca să văd cum au evoluat : kilogramele, umeraşele, garderoba, el (fratele meu…).

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 24, 2009 în cu si despre prieteni

 

Etichete: , ,

Încotro norocul meu?

Sunt ameţită de gânduri. În rest nu am de la ce pentru că „dacă vin, nu revin”. Ştiu exact unde sunt, dar nu ştiu încotro mă îndrept. Toată lumea mă întreabă ce o să fac de acum încolo, iar cei care nu o fac mă privesc compătimitor, de parcă aş fi evadat din cartea lui Hector Malot, Singur pe lume. Cred că până la urmă grija asta e izvorâtă din dorinţa irezistibilă de a manifesta bun simţ faţă de cineva. Sau din preocuparea excesivă faţă de viaţa altora, nicidecum de a noastră. Ce ar face celălalt e întotdeauna mai interesant decât ce am face noi. Îmi măsor starea emoţională şi îmi dau seama că stau bine pentru o demisionară – momentan mă bucur de liniştea pe care mi-o dă cititul unei cărţi, variatele acorduri de pe lastfm sau ieşirile la cea mai bună ciocolată caldă din oraş cu prietenii veniţi de peste hotare, cu prietenii de aici dar cu gânduri de plecare. Ce o să fie peste o săptămână, două, voi vedea. Şi veţi vedea, voi cei care daţi semne de sensibilitate vizavi de viitorul meu…:))

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 22, 2009 în cugetari incomode

 

Etichete: , ,

Ca de duminică

În seara asta am fost cu Mica la Dom. Am tot fost de câteva ori, mă aşteptam ca azi să nu fie atâta lume având în vedere zăpada care s-a năpustit asupra oraşului, dar surpriză, nimic schimbat. Să fie oare de la puţinul timp care mai e până la Crăciun, să fie oare pentru că oamenii simt nevoia să îşi culeagă liniştea şi să primească pacea din „locuri acreditate”, să fie doar necesitatea în spatele atitudinii pioase? (Hai să mergem şi la biserică poate, poate, până la urmă se rezolvă ceva – iau o primă la final de an, mă amână proprietarul cu chiria, primesc cadoul mult aşteptat, se întâmplă ceea ce am sperat să se întâmple de Paşti, dar degeaba, poate de Crăciun esenţa divină e mai concentrată, legătura cu Divinitatea e brici:)).

În cazul meu, lucrurile sunt simple. Se întâmplă să mă îndrept către job şi să mă regăsesc în biserică. Nu de a cere ceva, ci de simţire. De ceva reacţii care au loc în sufletul meu şi care îmi călăuzesc paşii. Şi mi se întâmplă să ies de acolo  fără întrebările care îmi măcinau intelectul, fără greutatea care îmi apăsa sufletul, fără lacrimile care dacă mai stăteau mult în mine îmi provocau igrasie, doar cu dorinţa de a reveni şi de a le povesti ce şi cum  colegilor de birou care râd în nas credinţei mele.

Atât…restul e tăcere. Şi nici nu trebuie să fie mai mult.

p.s. Post care poate fi considerat un prim răspuns la întrebarea „Voi în ce mai credeţi azi?”

 
3 comentarii

Scris de pe Decembrie 20, 2009 în momente fără schiţe